... imperfect

Cărți de TOEFL și nu numai de vânzare

2011-07-04T15:46:00.010+03:00

65 ron

--------------------------------------------------------------------------------

20 ron

--------------------------------------------------------------------------------

10 ron

--------------------------------------------------------------------------------

10 ron

--------------------------------------------------------------------------------

15 ron

--------------------------------------------------------------------------------

15 ron

--------------------------------------------------------------------------------

10 ron

--------------------------------------------------------------------------------

10 ron

--------------------------------------------------------------------------------

15 ron

(atenție, exercițiile sunt rezolvate pe carte! mulți profesori nu sunt de acord cu asta!)

--------------------------------------------------------------------------------

10 ron

(atenție, exercițiile sunt rezolvate pe carte! mulți profesori nu sunt de acord cu asta!)

--------------------------------------------------------------------------------

10 ron

--------------------------------------------------------------------------------

10 ron

--------------------------------------------------------------------------------

10 ron

(decât coperta arată mai urât, interiorul e în condiție muult mai bună)

"Wuthering Heights"... again

2011-05-22T14:10:00.004+03:00

Pentru că tot m-a reapucat dorul de citit "La răscruce de vânturi"...

Florina mi-a sugerat o altă melodie potrivită perioadei de după moartea lui Catherine Earnshaw-Linton... și câtă dreptate are! Versurile se potrivesc perfect:

Give me a reason to believe that you're gone
I see your shadow so I know they're all wrong
Moonlight on the soft brown earth
It leads me to where you lay
They took you away from me but now I'm taking you home

I will stay forever here with you
My love
The softly spoken words you gave me
Even in death our love goes on

Some say I'm crazy for my love,oh my love
But no bonds can hold me from your side,oh my love
They don't know you can't leave me
They don't hear you singing to me

I will stay forever here with you
My love
The softly spoken words you gave me
Even in death our love goes on
And I can't love you anymore than I do
(people die,but real love is forever)

Cum eu nu prea ascult acest gen de muzică, nu știu când aș fi avut ocazia să descopăr melodia. Prin urmare, mulțumesc, Florina!

Dans cu o carte - "La răscruce de vânturi" de Emily Brontë

2011-05-19T13:30:00.006+03:00

Versiunile originale ale melodiilor:

My Immortal - Evanescence

Nothing else matters - Metallica

Câteva citate:

Lockwood:

"Într-un colţ al poliţei pe care îmi aşezasem lumânarea, se afla un vraf de cărţi mucegăite, iar poliţa toată era acoperită cu inscripţii zgâriate în vopseaua ei. De fapt, nu era decât un singur nume scris cu diferite litere, mari şi mici: "Catherine Earnshaw”, ici şi colo "Catherine Heathcliff”, si apoi iarăşi "Catherine Linton”. Cuprins de toropeală, îmi rezemai capul de fereastră, silabisind mereu Catherine Earnshaw... Heathcliff... Linton... , până când pleoapele mi se închiseră (...)"

Catherine Earshaw-Linton:

"Voiam numai să-ţi spun că cerul nu mi s-a părut un sălaş potrivit pentru mine şi mi se rupea inima de plâns. Doream să mă întorc din nou în pământ, iar îngerii s-au mâniat pe mine şi m-au azvârlit în mijlocul bălăriilor din vârful lui Wuthering Heights, unde m- am trezit plângând înhohote de fericire. Acest vis poate explica taina mea. Îmi place tot atât de puţin să mă mărit cu Edgar Linton, cât să fiu în cer, şi dacă păcătosul din odaia aceea nu l-ar fi adus pe Heathcliff în halul în care se află, nici prin gând nu mi-ar fi trecut s-o fac. Acum însă, dacă m-aş mărita cu Heathcliff, m-aş simţi degradată, aşa că el nu va şti niciodată cât îl iubesc, nu pentru că-i frumos, Nelly, ci pentru că el e mai mult eu însămi decât sunt eu — eu însămi. Nu ştiu din ce sunt plămădite sufletele noastre, dar ştiu că al lui şi al meu sunt la fel, iar între al lui Linton şi al meu e o deosebire ca între o rază de lună şi un fulger, sau între gheaţă şi foc."

"Oh! Numai de-aş fi în patul meu, în casa de odinioară! continuă ea cu amărăciune, frângându-şi mâinile! Şi vântul acela care răsună în brazii de lângă gard! Lasă-mă să-l simt... vine de-a dreptul de pe dealuri... lasă- mă să sorb o suflare! (...) la vârsta de doisprezece ani am fost smulsă de la Wuthering Heights, ruptă de toate legăturile mele de până atunci şi de tot ce aveam, adică de ceea ce însemna în vremea aceea Heathcliff pentru mine, şi brusc, am fost transformată în doamna Linton, stăpâna de la Thrushcross Grange şi soţia unui străin. Deci, devenisem o exilată, o proscrisă faţă de ceea ce fusese lumea mea de până atunci. Aşa că-ţi poţi închipui abisul în care mă prăbuşisem! (...) Aş vrea să fiu din nou mică, pe jumătate sălbatică, îndrăzneaţă şi liberă, să râd de insulte şi să nu-mi pierd minţile din pricina lor! Pentru ce sunt atât de schimbată? Pentru ce sângele meu se încinge ca focul iadului din nimica toată? Sunt sigură c-aş fi iarăşi eu cea de odinioară dac-aş mai ajunge o dată printre bălăriile de pe dealurile alea. Deschide din noufereastra mare, las-o deschisă!"

"Nu vreau să zac acolo singură! Ãia pot să mă îngroape la o adâncime de douăsprezece picioare şi să răstoarne şi biserica peste mine, dar eu n-o să mă liniştesc! Nu, n-o să mă liniştesc!"

Heathcliff:

"Te-ai gândit tu că toate vorbele astea mi se vor întipări în minte ca nişte peceţi puse cu fierul roşu şi că mă vor arde în fie- care zi tot mai tare după ce tu nu vei mai fi? Ştii prea bine că minţi când îmi spui că eu te-am ucis. Şi, Catherine, ştii că nu te pot uita aşa cum nu pot uita că trăiesc! Egoismului tău infernal nu-i ajunge gândul că, în timp ce tu-ţi vei găsi liniştea, eu o să mă zvârcolesc în chinurile iadului."

"De ce m-ai dispreţuit? De ce ţi-ai trădat propria-ţi inimă, Cathy? Nu găsesc nici un cuvânt de mângâiere. Meriţi să suferi. Tu te-ai ucis singură. Da, poţi să mă săruţi şi să plângi, poţi să-mi storci sărutări şi lacrimi: ele te vor arde... te vor condamna. M-ai iubit... atunci cu ce drept m-ai părăsit? Cu ce drept... răspunde-mi... m-ai părăsit pentru un biet capriciu pe care l-ai simţit faţăde Linton? Căci nici suferinţa, nici degradarea, nici moartea, nici Dumnezeu şi nici Satana nu ne-ar fi putut despărţi! Tu, de bunăvoie, ai făcut-o: nu eu ţi-am zdrobit inima... tu ţi-ai zdrobit-o, şi, zdrobind-o pe-a ta, ai zdrobit-o şi pe-a mea. Pentru mine e şi mai greu, pentru că suntsănătos. Crezi că vreau să trăiesc? Ce fel de viaţă voi duce dacă tu.. Doamne! Ţie ţi-ar plăcea să trăieşti când sufletul ţi-e în mormânt?"

Nelly:

"Şi adevărul e că nici eu n-aş fi ştiut că fusese acolo dacă n-aş fi văzut că vălul de pe faţa moartei nu mai era aşezat ca înainte şi dacă n-aş fi observat, jos, o buclă de păr blond, legată cu un fir de argint; după ce-am cercetat-o, m-am convins că fusese scoasă din medalionul de la gâtul doamnei Linton. Heathcliff deschisese bijuteria, azvârlise conţinutul şi pusese în loc o buclă neagra din părul lui. Eu le-am împletit pe amândouă şi le-am închis apoi în medalion."

Prima scenă a dezgropării:

"(...)am desfăcut numai o scândură laterală a coşciugului, iar capacul l-am aşezat la loc. N-am rupt-o pe cea din partea lui Linton, fir-ar el blestemat! Aş fivrut să-i fie coşciugul plumbuit! Apoi l-am mituit pe gropar să dea la o parte scândura aceea când o să mă îngroape şi pe mine acolo şi să scoată aceeaşi scândură laterală şi de la coşciugul meu, pe care-l voi comanda anume. Aşa că, atunci când Linton va veni la noi, nu va şti să ne deosebească pe unul de celălalt!"

A doua scenă a dezgropării:

"(...) eram pe punctul de a-mi atinge ţinta, când mi s-a părut că aud pe cineva suspinând sus, lângă marginea mormântului, cineva care se apleca spre mine. "Ah, numai de-aş putea să ridic capacul, am mârâit eu, doresc să ne acopere pământul pe amândoi!” şi-am continuat să trag şi mai disperat de capac. Atunci am auzit încă un suspin, chiar lângă urechea mea. Mi s-a părut că-i simt suflarea caldă, o suflare care se lupta cu vântul încărcat de chiciură, îndepărtându-l. Ştiam că nu era lângă mine nici o făptură în carne şi oase, dar, cu aceeaşi certitudine cu care simţi apropierea unui corp material în întuneric, cu toate că nu-l poţi vedea desluşit, cu aceeaşi certitudine am simţit-o şi eu acolo pe Catherine; şi nu jos, dedesubtul meu, ci sus, pe pământ. Un sentiment brusc de uşurare mi s-a revărsat din inimă în tot trupul. Am renunţat la munca mea chinuitoare şi m-am simţit deodată mângâiat, nespus de mângâiat. O simţeam alături de mine şi a rămas cu mine până am umplut din nou mormântul şi până am ajuns acasă. (…) O simţeam lângă mine... aproape c-o şi vedeam, şi totuşi n-o puteam vedea!”

Heathcliff:

"Îţi spun că aproape am atins paradisul meu, căci paradisul altora e cu desăvârşire lipsit de valoare pentru mine şi nu-l râvnesc."

Nelly:

"Dar oamenii din partea locului, dacă-i întrebaţi, jură pe Biblie că el umblă; şi sunt unii care spun că l-ar fi întâlnit lângă biserică, alţii că l-au văzut pe dealuri şi chiar aici, în casă.(…) Poveşti deşarte, o să ziceţi dumneavoastră, şi-aşa zic şi eu. Totuşi, bătrânul acela de lângă focul din bucătărie susţine că, privind pe fereastra odăii lui, a văzut— de la moartea lui Heathcliff încoace — în fiecare noapte ploioasă două fiinţe... Iar mie mi s-a-ntâmplat ceva ciudat, cam acum o lună. Într-o seară mă duceam la Grange... era o seară învolburată, prevestitoare de furtună... şi tocmai la cotitura drumului spre Heights m-am întâlnit cu un băieţel care mâna o oaie si doi miei. Băiatul plângea îngrozitor, iar eu mi-am închipuit că oile erau îndărătnice şi nu se lăsau mânate.

— Ce s-a-ntâmplat, băiete? l-am întrebat.

— Acolo sub dea e Heathcliff cu o femeie, zise el plângând cu lacrimi ce-i curgeau şiroaie, şi nu cutez să trec pe lângă ei."

18

2010-11-30T16:16:00.002+02:00

Finally! :)

Summer School of Science

2010-07-31T19:48:00.010+03:00

În urmă cu câteva zile au luat sfârşit activităţile din cadrul S³++, şcoală de vară axată pe ştiinţă desfășurată în localitatea Visnjan din Croația. A fost o experienţă de valoare din multe puncte de vedere, iar scopul şcolii a fost acela de a simula un institut de cercetare.

Am fost 16 participanţi, 8 băieţi şi 8 fete, cu toţii elevi în clasa a 12-a sau absolvenţi de liceu. Eu am fost singura din România; Serbia, Bosnia, Spania, Germania, SUA au avut câte un reprezentant, iar restul erau croaţi. Mentorii veneau din Croaţia, Slovenia, Marea Britanie şi SUA. Limba oficială a şcolii de vară a fost engleza.

Principala activitate din cadrul programului a fost aceea de a realiza un mini-proiect de cercetare sub supravegherea unui mentor. Au fost cinci proiecte disponibile:

1) Bazele inteligenţei artificiale – mentor: Nenad Tomasev,
Jozef Stefan Institute, Ljubljana, Slovenia

2) Rezonanţa magnetică nucleară – construcţie şi aplicaţii – mentor: Damjan Pelc,
University of Zagreb, Croatia

3) Găsirea genelor rezistente la antibiotic – mentori: Fran Supek, Jelena Repar
Rudjer Boskovic Institute, Zagreb, Croatia

4) Holografie şi crearea imaginilor 3D – mentor: Nicholas Harrigan,
Imperial College London, UK

5) Interacţiuni biomoleculare: complexul porului nuclear – mentor: John LaCava,
Rockefeller University, New York, USA

După deschiderea oficială a şcolii de vară şi joculeţele de teambuilding, fiecare dintre

participanţi am avut posibilitatea de a alege primele 3 proiecte în care i-ar plăcea cel mai mult să lucreze, precum şi proiectul în care nu doreşte să se implice. Conform primei mele opţiuni, am lucrat în cadrul proiectului 5, cel de biologie moleculară, sub supravegherea lui John, cercetător postdoc din New York. În echipa mea au fost două eleve din Croaţia, Tamara şi Marina. Ambele terminaseră liceul; Tamara va urma cursurile facultăţii de chimie, iar Marina va studia, începând cu această toamnă, farmacia.

Scopul proiectului în care am fost implicată a fost acela de a învăţa tehnici în biochimie precum electroforeza în gel, western blotting etc. şi de a aplica aceste tehnici pentru a încerca să descoperim noi interacţiuni între proteinele din complexul porului nuclear.

Am lucrat 8 ore pe zi aproape zilnic, de la ora 9 până la 1 şi de la 2 la 6. De multe ori se întâmpla însă să lucrăm în plus pentru a putea duce la capăt proiectul. Deşi nu ştiam prea multe despre aria din biologie acoperită de cercetarea noastră, John ne-a explicat fiecare aspect, în aşa fel încât a fost o adevărată plăcere să lucrăm în laborator.

La două, respectiv patru zile de la începerea lucrului pentru proiect am participat la ceea ce se numeşte briefing – prezentarea primelor rezultate. De două ori ne-am adunat cu toții într-o sală, iar fiecare echipă a prezentat colegilor, mentorilor și organizatorilor proiectul și rezultatele cercetării. În ultima seară am avut prezentarea finală – 20 de minute în care membrii echipei descriau pe larg scopurile și concluziile proiectului. Atât după briefings, cât și după prezentarea finală, fiecare echipă trebuia să răspundă întrebărilor celor din sală.

De cele mai multe ori, seara la ora 9 începeau lectures – prezentări oferite de cercetători invitați să ia parte la școala de vară. Primul lecture a fost despre prezentarea rezultatelor științifice – ce înseamnă a publica într-un jurnal, cum se construiește o prezentare științifică, noțiunea de reference. Al doilea a fost despre explozia Tunguska, iar lecturer a fost Korado Korlević, organizatorul principal al școlii de vară, pasionat de astronomie și participant la expediția Tunguska. Celelalte lecures au fost despre celulele stem și despre asamblarea de la sine a moleculelor pe suprafețe moi. După fiecare lecure aveau loc discuții pe temele prezentate.

Două după-amieze au fost dedicate workshopurilor.

Primul workshop s-a numit Știință și Societate și avea rolul de a plasa știința într-un context social larg. Povestea era următoarea: proiectul Družba-Adria își propune să extindă conducta de petrol pentru a traversa Ungaria și Croația spre a ajunge în Marea Adriatică în portul Omišalj de lângă orașul Rijeka. Noi, participanții, am simulat un proces de luare a deciziilor prin realizarea unei dezbateri ce atinge subiecte de interes social, cum ar fi mediul și economia. Am fost împărțiți în câteva grupuri, fiecăruia fiindu-i specific un anumit punct de vedere. Acestea au fost grupurile:

1) Guvernul (trebuie să ia decizia ascultând ce au celelalte grupuri de spus): primul ministru, ministrul de finanțe și ministrul mediului din Croația

2) Reprezentanții Croației și ai Rusiei care încearcă să stabilească un parteneriat între cele două state

3) Civilii din zona afectată (țin cont de propriile interese): primarul orașului Rijeka, mama a cinci copii și un preot catolic

4) Reprezentanții ONG-urilor pe tema mediului: reprezentantul Greenpeace, cel al unui ONG croat și un eco-anarhist ce folosește terorismul pentru a amenința guvernul

5) Oamenii de știință (oferă date științifice): un biolog marin (acesta a fost rolul meu), un geofizician și un cercetător nebun ce prezintă lucrurile dintr-o perspectivă apocaliptică

6) Reprezentanți din turism și pescari (reprezintă interesele proprii sau ale companiilor de care aparțin): șeful unui hotel și restaurant de pe coasta croată și un pescar al cărui singur venit provine din pescuit

În acest mod s-a desfășurat workshopul:

- Un jurnalist (conducătorul workshopului) a introdus problema discutată

- Guvernul a început audiențele cu reprezentanții celorlalte grupuri

- Fiecare grup a ținut o prezentare de 5 minute spre a-și prezenta punctul de vedere

- Jurnalistul a început să intervieveze diverse grupuri

- Grupurile și-au pus întrebări între ele, dar au adresat întrebări și guvernului

- Guvernul a organizat noi audiențe pentru a clarifica unele aspecte și a pune noi întrebări grupurilor

- Publicul (mentorii) a avut posibilitatea de a intra în legătură directă telefonică spre a-și expune punctul de vedere

- Guvernul a luat decizia de a extinde conducta, în ciuda pericolului unei devărsări de petrol în mare

Workshopul a fost un adevărat spectacol, fiecare a adus argumente solide, ne-am certat între noi, am reacționat spontan, nu ne-am putut opri din râs datorită talentului unora dintre reprezentanți (preotul și primul ministru au avut niște prestații mai ceva ca la teatru), dar cel mai important este că am înțeles complexitatea luării unei decizii de acest gen, precum și faptul că oamenii de știință nu sunt singurii care au un cuvânt de spus. Faptul că fiecare am primit un anumit rol ne-a făcut să adoptăm puncte de vedere care poate nu ne aparțineau, de a ne pune în pielea altor persoane afectate de problemă. A fost un adevărat succes și fiecare a simțit că a învățat ceva.

Cel de-al doilea workshop, MST – Multidisciplinary Scientific Temptation, își propunea tratarea unei probleme din punct de vedere chimic, biologic și informatic. Povestea era următoarea: un student la chimie a fost găsit mort în camera sa, cu falca explodată din cauza unei gume de mestecat (până aici, povestea este adevărată; mai departe, conducătorii workshopului au creat povestea). La locul crimei a fost găsit un pahar cu praf alb, amprente și un fir de păr.

Am fost împărțiți în trei grupuri. Grupul în care am fost eu, cel de chimie, avea rolul de a identifica cei doi componenți din praful alb găsit la locul crimei prin spectrometrie de masă și spectroscopie în infraroșu. Marko Košičec, organizator principal și conducător al grupului de chimie, ne-a explicat cele două metode, ne-a învățat să folosim o bază de date pentru a ne ușura munca de detectivi, după care noi am ajuns la concluzia că praful conținea acid citric (folosit pentru a accentua aroma gumei de mestecat) și HMDT, substanță explozivă.

Grupul de biologie a extras ADN din firul de păr și, după realizarea unor teste, a stabilit că aceasta provenea de la o persoană de sex feminin. Grupul de informatică a analizat pe calculator amprentele găsite la locul crimei.

CSI Višnjan, așa ne-am autointitulat în glumă noi, ”detectivii” celor trei grupuri. După încheierea cercetărilor am prezentat tuturor rezultatelor. Concluzia a fost făcută în glumă – ucigașa s-a dovedit a fi Lady Gaga.

Într-una din zile am beneficiat de un field trip – am vizitat ruinele unui oraș, am mers la plajă într-un golf din Marea Adriatică și am vizitat orașul Rovinj.

Am fost cazați cu toții în ”Višnjan Dorm” (cam ca la un minihotel, dar stăteam patru în cameră) și am avut acces la internet wireless. Masa, cu specific italian, o luam la un restaurant din apropiere.

S-a dovedit a fi o experiență de valoare, am lucrat zilnic în laborator, munca noastră a fost analizată de cei din jur, am cunoscut cercetători din alte țări, am făcut ceea ce se numește ”schimb intercultural” cu ceilalți participanți, am comunicat în limba engleză și nu în ultimul rând, totul a fost plăcut și distractiv. Deja îmi este dor de zilele petrecute acolo și sper că voi putea participa și în vara viitoare...

Scrisoarea lui Al.Vlahuţă, pentru fiica sa Margareta

2010-05-29T19:01:00.006+03:00

Să trăieşti Mimilica dragă, să fii bună, să fii bună pentru ca să poţi fii fericită!

Cei răi nu pot fi fericiţi. Ei pot avea satisfacţii, plăceri, noroc chiar, dar fericire nu. Nu, pentru că mai întâi nu pot fi iubiţi şi al doilea … al doilea, de! Norocul şi celelalte pere mălăieţe, care se aseamănă cu el, vin de afară, de la oameni, de la împrejurări, asupra cărora, n-ai nici o stăpânire şi nici o putere, pe când fericirea, adevărata fericire, în tine răsare şi în tine înfloreşte şi leagă rod când ţi-ai pregătit sufletul pentru el. Şi pregătirea aceasta e opera de fiecare clipă. Când pierzi răbdarea împrăştii tot ce ai insirat şi iar trebuie să o iei de la capăt. De aceea vezi atât de puţini oameni fericiţi …. ATÂŢIA CÂT MERITĂ.

A, daca nu ne-am iubi pe noi fără măsură, daca n-am face atâta caz de persoana noastră şi dacă ne-am dojeni de câte ori am minţit, sau ne-am surprins asupra unei răutăţi, ori asupra unei fapte urâte, dacă în sfârşit, ne-am examina mai des şi mai cu nepătimire (lesne-i de zis!), am ajunge să răzuim din noi, partea aceea de prostie fudulă, de răutate şi de necinste murdară, din care se îngraşă dobitocul ce se lăfaieşte în nobila noastră făptură.

Se ştie că durerea este un minunat sfătuitor. Cine-i mai deschis la minte trage învaţătură şi din durerile altora.

Eu am mare incredere in vointa ta. Ramane sa stii doar ce vrei. Si vad ca ai inceput sa stii si asta. Doamne, ce bine-mi pare ca ai inceput sa te observi, sa-ti faci singura mustrari si sa-ti cauti vina.

Asa, Mimilica draga, cearta-te de cate ori te simti egoista, de cate ori te musca de inima sarpele rautatii, al invidiei si al minciunii. Fii aspra cu tine, dreapta cu prietenii si suflet larg, cu cei rai. Fa-te mica, fa-te neinsemnata, de cate ori desertaciunea te indeamna sa strigi:"Uitati-va la mine!", Dar mai ales as vrea sa scriu, de-a dreptul in sufletul tau aceasta: "Sa nu faci o fapta a carei amintire te-ar putea face vreodata sa rosesti". Nu e triumf pe lume, nici multumire mai deplina, ca o constiinta curata.

Pastreaza scrisoarea asta. Cand vei fi trait cinizeci de ani ai sa o intelegi mai bine. Sa dea Dumnezeu sa o citesti si atunci cu sufletul senin de azi!

Te imbratisez cu drag,

A. Vlahuta

Citat din Cehov.

2010-04-22T00:56:00.002+03:00

Pentru cei ce vor să-şi pună capăt zilelor.

Viaţa e un lucru cât se poate de neplăcut, dar e foarte uşor s-o faci minunată. Pentru aceasta nu-i de ajuns să câştigi două sute de mii de ruble, să primeşti Vulturul Alb, să te însori cu o fată frumoasă, să ţi se ducă vestea că ai întotdeauna vederi pe placul celor de sus: toate aceste lucruri sunt trecătoare şi te obişnuieşti cu ele. Pentru a te simţi mereu fericit, chiar în clipele de tristeţe şi de jale, trebuie: a) să ştii să te mulţumeşti cu prezentul şi b) să te bucuri gândindu-te că „ar fi putut să fie mai rău”. Şi lucrul acesta nu-i greu:

Când ţi se aprind chibriturile în buzunar, bucură-te şi mulţumeşte Cerului că n-ai în buzunarul tău un depozit de muniţii.

Când nişte rude sărace vin să te vadă, în vilegiatură, stăpâneşte-ţi enervarea şi exclamă triumfător: „Slavă Domnului că nu-i poliţia!”

Când îţi intră un ghimpe în deget, bucură-te: „Bine că n-a fost în ochi!”

Dacă nevasta sau prietena ta face game la pian, nu-ţi pierde răbdarea, ci, dimpotrivă, exultă că asculţi muzică şi nu urlet de şacal sau miorlăit de pisică.

Bucură-te că nu eşti cal de tramvai, nici „virgula” lui Koch, nici trichină, nici porc, nici măgar, nici ursul pe care-l plimbă ţiganii, nici ploşniţă… Bucură-te că nu eşti nici şchiop, nici orb, nici tâmpit, nici mut, nici bolnav de holeră… Bucură-te că în clipa prezentă nu stai pe banca acuzaţilor, nu ai în faţa ta un creditor şi nu discuţi despre onorar cu Turba.

Dacă stai în locuri nu prea depărtate, oare nu poţi să fii fericit la gândul că n-ai nimerit la dracu-n praznic?

Dacă te doare un dinte, jubilează că nu te dor toţi.

Bucură-te că poţi să nu citeşti revista Grajdanin, să nu stai pe un poloboc al serviciului de curăţat canale şi să nu fii însurat cu trei neveste deodată…

Când eşti dus la secţie, ţopăie de bucurie că nu eşti dus la ocnă.

Dacă eşti bătut cu nuiele de mesteacăn, dă bucuros din picioare şi exclamă: „Ce fericit sunt că nu mă bate cu urzici!”

Dacă te-a trădat nevasta, bucură-te că te-a trădat pe tine şi n-a trădat patria.

Şi aşa mai departe… Urmează-mi sfatul, omule, şi viaţa ta va fi o necontenită încântare.

Miruna :)

2010-04-08T19:34:00.001+03:00

Cea mai mare ispravă pe ziua de azi :)

2010-04-04T20:46:00.004+03:00

12 trifoiuri cu 4 foi şi unul cu 5 foi în 40 de minute. Fotografiile sunt făcute pe vremea când încă nu le strânsesem pe toate 12.
Mi-ar fi plăcut să găsesc 13 trifoiuri norocoase :D

Hristos a înviat!

2010-04-04T12:33:00.002+03:00

Foto: Webshots

Lot :D

2010-03-30T22:59:00.001+03:00

Evoluţie

2010-03-03T21:59:00.008+02:00

Disney Pixar's "UP"

2010-02-16T14:28:00.007+02:00

ONCh 2010

2010-02-08T00:07:00.013+02:00

Locaţia pentru Olimpiada Naţională de Chimie din acest an: Piteşti (aproapeeee :)) ). Sunt multe de spus, prin urmare voi organiza relatarea pe zile.

Sâmbătă

După-amiază am ajuns în Piteşti. Am fost cazaţi la Colegiul Tehnic "Dimitrie Dima". Ajungem noi acolo, ne dăm jos gecile şi constatăm cu surprindere că este frig. Foarte frig. Atât de frig, încât atunci când am încercat să citim câte ceva ne-au îngheţat mâinile pe cărţi. Ni s-a adus o aerotermă, însă nu a ajutat prea mult... În seara aceea am adormit foarte târziu (nici nu vreau să ştiu cât era ceasul, ideea e că au existat persoane care nici măcar nu au putut dormi din cauza condiţiilor vitrege de temperatura). Am dormit îmbrăcaţi... Eu aveam pe mine: o bluza neagra, bluza de pijama, hanoracul, dresuri pe sub pantalonii de pijama, 2 perechi de ciorapi, eşarfa, căciula Cătălinei, mănuşile (da, mănuşile... :))). În fine, am supravieţuit :d

Duminică

Deschiderea. În scurta lui cuvântare, primarul Piteştiului a afirmat ceva de genul "E frig afară, însă e cald în casele piteştenilor". Jumătate de sală a izbucnit în râs... După-amiază ni s-a mai adus o aerotermă, ceva mai bună, aşa încât începând cu ziua aceea nu am mai avut probleme cu frigul. În schimb, seara pe la 9 jumătate, când majoritatea mai citeau câte ceva pentru proba de a doua zi, am avut "plăcuta" surpriză de a constata că s-a luat curentul. Am stat în beznă câteva minute bune, dar până la urmă totul s-a rezolvat în timp util.

Luni

Proba teoretică. La clasa a 11-a am avut parte de subiecte accesibile, dar am mai şi greşit, pe alocuri total aiurea. Se ştie că cel mai frecvent se greşeşte la lucrurile simple... Pe urmă m-am înscris la baraj. În rest... nimic altceva interesant pentru ziua de luni.

Marţi

Practica. Subiectele au fost incredibil de uşoare. Toată lumea a luat peste 90 de puncte şi tuturor le-a reuşit sinteza propusă. După-amiază am vizionat celebrul "Avatar" 3d. Interesant filmul, de văzut, însă nu la fel de interesantă şi durerea de cap de după film (de la 8 seara până la 12 nu mi-a trecut :))). Am găsit apoi într-un local din mall un pian şi am cântat un pic cu Emilia acolo. În aceeaşi seară s-au afişat şi rezultatele la teoretică.

Miercuri

Zi liberă. De dimineaţă am fost la patinoar (evident că eu nu am patinat, nu am voie :(( însă m-am distrat făcând poze celor care cădeau pe gheaţă - sunt sadică, ştiu :D). Ceva mai târziu s-au afişat rezultatele la practică. Seara a fost discoteca, am ezitat să mă duc, însă în cele din urmă m-am hotărât să nu rămân la internat. Am regretat apoi decizia, deoarece aveam de gând să nu stau mai mult de o oră, însă nu s-a putut pleca de acolo mai devreme de ora 11.

Joi

Barajul. 5 ore de chimie intensiv :)) Subiectele au fost drăguţele, ceea ce m-a făcut să-mi dau seama că majoritatea se vor descurca. Am fost destul de obosită după baraj, aşa încât am renunţat la vizita la planetariul pe care îl mai văzusem în favoarea unei ore de somn. Pe urmă am fost la cumpărături în mall. Când am urcat în taxi am constatat că nenea nu pornise taxatorul, l-am întrebat de ce nu îl porneşte şi a zis că ştie el cât face. Pe urmă am întrebat intenţionat pe una dintre fete cât ne luase la taxi cu 2 zile înainte când vizionasem "Avatar", mi-a spus ca era vorba de 5 lei, aşa încât nenea de la taxi nu şi-a permis să ne ceară mai mult de 6 lei. Apoi am aflat că fetele mai merseseră în mall când eram eu la baraj şi... la fel, nenea de la taxi nu pornise taxatorul. Nu şi-au dat seama pe moment şi a trebuit să plătească... ceva mai mult de 10 lei. La întoarcere de la mall... aceeaşi poveste. Pentru a treia oară, taximetristul nu a pornit taxatorul. By the way... piteştenii sunt foarte acri. Deloc amabili. Am avut de-a face cu o mulţime de vânzători care s-au purtat nu tocmai exemplar. Nu mai detaliez.

Vineri

Excursie. Nu mi-a plăcut că am fost împărţiţi în multe microbuze care au plecat la ore diferite. Mai mult, lotul Vâlcii a ocupat locuri în două microbuze diferite, nici măcar nu am stat împreună în excursie... în plus, a trebuit să aşteptăm mult timp până să plecăm, deoarece majoritatea nu se treziseră şi ora de plecare din program a fost amânată.... În Câmpulung Muscel trebuia să vizităm două muzee (noi însă ne-am pierdut de lotul din Suceava şi am vizitat unul singur din cauza asta :))). La un moment dat, când aşteptam în autocar, a venit un nene la noi (Samuel Costel :>) şi ne-a oferit nişte foi cu poezii scrise de el. Incredibil de haioase!!! Îmi pare rău că nu am acum să postez ceva versuri aici, au rămas la Emilia foile. Ideea e că erau ridicole... Iar acest nene se autointitula cel mai mare inventator :))) avea el acolo un autoportret hiperbolizat.

Am fost apoi la Mausoleu, unde treptele erau pliiine de gheaţă. Când am coborât ne ţineam toate de mână pentru că aluneca foarte tare. Eu nu am mai intrat în Mausoleu (cică erau -12 grade acolo) pentru că îl văzusem cu o lună înainte.

Au urmat două ore de shopping (aşa pe fugă) şi seara - cina festivă. Cred că n-am mai dansat niciodată atât de mult :)). Am luat şi un premiu I la concursul de fotografie, mulţumită fetelor de clasa a 8-a care au înscris pozele din aparatul meu, dacă nu erau ele nu mai apucam cele două ore de cumpărături pentru că trebuiau descărcate pozele atunci. Apoi am facut bagajele şi am jucat cărţi până pe la 3 jumătate noaptea :D.

Sâmbătă

Premierea. Aşa cum calculasem, am obţinut menţiune şi, întrucât mă încadrez în primii 15, probabil voi merge în tabără în vară la Suceava. În 2011, naţionala va avea loc la Timişoara.
Şi acum.
Cel mai tensionat moment.
Anunţarea lotului lărgit.
Nu mă aşteptam să intru, judecând după prestaţia mea în raport cu dificultatea subiectelor... Înainte de anunţarea lotului vorbeam cu doamna profesoară: "Să vedeţi ce tensiune va fi când vor anunţa ultimul intrat în lot...".
A venit şi acel moment.
"Câte Colegii Naţionale Mircea cel Bătrân sunt în ţară? Două, nu? Unul în Constanţa şi celălat în Vâlcea".
Vâlcea. Eu. Am intrat în lot \:D/ A fost un moment de neuitat, mai ales pentru că am intrat ultima. Eram buimacă, abia mai legam două cuvinte :))

Urmează câteva luni pline de chimie, ceea ce mă bucură. Şi... sunt mulţi cei cărora vreau să le mulţumesc.

Pending

2010-02-07T14:38:00.003+02:00

Scuze pentru întârziere, mai am de primit câteva poze înainte de a publica impresiile despre olimpiada :)

Pe curând :d

Curcubeu :)

2010-01-25T15:24:00.005+02:00

Printre jucării

2010-01-03T00:27:00.003+02:00

Welcome 2010!

2010-01-01T18:59:00.001+02:00

Crăciun fericit!

2009-12-24T17:32:00.000+02:00

Zăpadăăăăăăăă

2009-12-23T22:11:00.003+02:00

Cum se învaţă eficient =))

2009-12-19T14:53:00.011+02:00

Tabitha şi Johnny au constatat că cea mai bună metodă de învăţare la chimie este - pur şi simplu! - ingerarea materialelor cu informaţii referitoare la această disciplină. Mai pe înţeles, cei doi năzdrăvani au descoperit plăcerea de a roade trei dintre tratatele de pe biroul meu, plus o foaie pe care îmi notasem tot felul de întrebări şi nelămuriri. Am avut noroc că am descoperit la timp acţiunile lor de tip vandalic, care s-au îndreptat apoi spre lucruri mai greu de distrus, de tipul husei pentru aparatul foto.

Nota bene! E şi asta o metodă, învăţatul prin ingerarea lecţiilor, nu? =)) Aşa că în momentul în care voi mai auzi: "Trebuie să mănânci materia x pe pâine, ai înţeles?" s-ar putea să mă tem că sfatul ar putea fi luat în serios...

-------------------------------------------------------------------------------------------------

În altă ordine de idei: am descoperit că Tabitha este un pui dintr-una din seriile lui Dany :d deci papagalii lui sunt părinţii ei. Aveţi trei încercări să o identificaţi pe Tabby în fotografie! :d (poza e de la Dany, bineînţeles)

Battlefield (Jordin Sparks)

2009-12-18T22:25:00.003+02:00

Johnny & Tabitha

2009-12-12T16:35:00.008+02:00

Care-i Johnny şi care-s jucării? :d

Heeeei! Ăla era ceasul meu! =))

Tabitha, care e ceva mai mare decât Johnny, are un comportament tare interesant: ţopăie toată ziua prin colivie, zbiară şi zburătăceşte dacă nu o eliberez când are ea chef, ţipă când aude zgomot în jurul ei, îl pupă pe Johnny pe furiş şi când constată că e urmărită se foieşte şi începe să urle =)), dărâmă vasele cu mâncare, dă cu ciocul peste tot pe unde se poate. Pe de altă parte, Johnny încă descoperă lumea, iniţial zbura ca o cizmă (a aterizat direct în flori pe după perdea), dar acum s-a perfecţionat :D, se sperie noaptea de întuneric şi trebuie să stau câte o jumătate de oră după el până să se potolească, dar e foarte vioi în general. Concluzia? Bună-dispoziţie garantată cu ăştia doi!

Mi-am luat peruşi!

2009-12-05T18:28:00.003+02:00

Din clasa I până într-a 8-a i-am avut pe Kiki şi pe Rika (apoi au murit... am jelit câte o lună după fiecare).

Astăzi, Moş Nicolae :d mi-a făcut o surpriză şi mi i-a adus pe Johnny (cel galben) şi Tabitha (albastră). Sunt pui (cam 4 luni au)! Deocamdată sunt cam timizi, însă asta trebuie să se întâmple din cauză că-s nou-veniţi :). Sunt happyyyyyyyy.......! Welcome!

17 :)

2009-11-30T18:23:00.002+02:00

Pentru prima dată, nu mi se pare ciudat că am îmbătrânit! :d

Corpse bride

2009-11-10T20:43:00.006+02:00

Un film de animaţie valoros şi inteligent conceput, realizat în regia lui Tim Burton, coloana sonoră fiind creaţia lui Danny Elfman (dealtfel, "Corpse bride" este musical; melodiile sunt superbe!). L-am urmărit în întregime acum câteva zile (văzusem secvenţe cu ceva timp în urmă pe HBO, dar nu-mi formasem o părere) şi l-am trecut fără a sta prea mult pe gânduri pe lista de filme preferate. Enjoy! :)

Damn A(H1N1)

2009-11-05T18:59:00.005+02:00

Nu m-a afectat cu absolut nimic gripa asta nouă până azi după-amiază. Şi nu pentru că aş fi răcit... deocamdată mă simt foarte bine, nu dau niciun semn de boală. Ceea ce m-a deranjat cel mai tare este că s-a amânat concursul la care urma să particip săptămâna viitoare din cauza afurisitului de virus nou. Va avea loc abia în primăvara, la anu'... pretty long time. M-am împăcat cu situaţia acum, însă sper sa nu se mai întâmple amânări de genul în viitor şi să nu mai existe motive pentru aşa ceva. Oricum, începe să mă enerveze rău de tot panica asta generală... nu poate omu' să strănute că se uită lumea urât la el. E deja noiembrie, e absolut normal să răcim... anu' trecut pe vremea asta nu te acuza nimeni dacă tuşeai un pic. Şi epidemiile de gripă sunt frecvente... ok, e un virus nou periculos bla bla (se suspectează că ar fi creat de om - tot ce se poate! perfect credibil!), însă sunt de părere că mass-media a întrecut măsura. Deja se exagerează. Nu e nicio pandemie în România. Doamne fereşte să se ajungă la aşa ceva!

Tim Burton's "The nightmare before Christmas"

2009-10-31T23:37:00.002+02:00

The Nightmare before Christmas
Asculta mai multe audio Divertisment

Orange

2009-10-23T19:08:00.006+03:00

Nu ştiu ce sunt, dar mi-au plăcut:

În altă ordine de idei...

AUDI : Another Ugly Deutsche Invention

BMW : Brings Me Women

FIAT : Failure in Italian Automotive Technology

FORD : Fix Or Repair Daily

HYUNDAI : Hope You Understand Nothing`s Driveable And Inexpensive...

VOLVO : Very Odd Looking Vehicular Object

DACIA: Daca Ai Cap Ia-ţi Alta

Catherine - Heathcliff

2009-10-20T22:13:00.008+03:00

Still in love with the novel ...

Acestea sunt pasajele mele preferate:

"It would degrade me to marry Heathcliff now; so he shall never know how I love him: and that, not because he's handsome, Nelly, but because he's more myself than I am. Whatever our souls are made of, his and mine are the same; and Linton's is as different as a moonbeam from lightning, or frost from fire.'"

"My great miseries in this world have been Heathcliff's miseries, and I watched and felt each from the beginning: my great thought in living is himself. If all else perished, and he remained, I should still continue to be; and if all else remained, and he were annihilated, the universe would turn to a mighty stranger: I should not seem a part of it.—My love for Linton is like the foliage in the woods: time will change it, I'm well aware, as winter changes the trees. My love for Heathcliff resembles the eternal rocks beneath: a source of little visible delight, but necessary. Nelly, I am Heathcliff! He's always, always in my mind: not as a pleasure, any more than I am always a pleasure to myself, but as my own being. "

(CATHERINE)

"'You teach me now how cruel you've been—cruel and false. Why did you despise me? Why did you betray your own heart, Cathy? I have not one word of comfort. You deserve this. You have killed yourself. Yes, you may kiss me, and cry; and wring out my kisses and tears: they'll blight you—they'll damn you. You loved me—then what right had you to leave me? What right—answer me—for the poor fancy you felt for Linton? Because misery and degradation, and death, and nothing that God or Satan could inflict would have parted us, you, of your own will, did it. I have not broken your heart—you have broken it; and in breaking it, you have broken mine. So much the worse for me that I am strong. Do I want to live? What kind of living will it be when you—oh, God! would you like to live with your soul in the grave?'"

"'May she wake in torment!' he cried, with frightful vehemence, stamping his foot, and groaning in a sudden paroxysm of ungovernable passion. 'Why, she's a liar to the end! Where is she? Not there—not in heaven—not perished—where? Oh! you said you cared nothing for my sufferings! And I pray one prayer—I repeat it till my tongue stiffens—Catherine Earnshaw, may you not rest as long as I am living; you said I killed you—haunt me, then! The murdered do haunt their murderers, I believe. I know that ghosts have wandered on earth. Be with me always—take any form—drive me mad! only do not leave me in this abyss, where I cannot find you! Oh, God! it is unutterable! I cannot live without my life! I cannot live without my soul!'"

(HEATHCLIFF)

Un alt fel de ... anunţuri matrimoniale

2009-10-17T12:51:00.007+03:00

Iată ce am găsit întâmplător pe un forum:

"Eu, derivat halogenat, caut derivat de paladiu pentru reacţie de cuplare. Precizez că sunt familiarizat cu reacţiile Heck, Suzuki, etc. Ne putem întâlni într-un Balon de 250 ml, în prezenţa solvenţilor, la temperatura camerei. Reacţie de cuplare garantată!"

"Şatenă deschis, 1.70m, 36 la picior, tânără, idealistă, caut tânăr şaten închis (de preferat lung), 1.70m, 40 la picior, idealist, pentru schimb de reactivi (Folin-Ciocâlteu, cazeină Hammerstein, alcoxisilani şi lichide ionice)."

Cea mai nouă animaţie de la Disney

2009-10-09T23:19:00.001+03:00

Enjoy! :)

O surpriză plăcută

2009-10-08T19:49:00.004+03:00

Aproape că uitasem de faptul că în urmă cu cinci luni m-am înscris, la îndemnul doamnei profesoare de limba şi literatura română, la concursul de creaţie literară şi artă plastică "Vâlcea artistică". Ieri am avut plăcuta surpriză de a afla că am obţinut un premiu (nu ştiam exact care) la secţiunea la care am participat, adică la proză. Se pare că "Amber" mi-a adus chiar premiul I! Îi mulţumesc doamnei profesoare care m-a îndrumat şi fără de care cu siguranţă că nici nu m-aş fi gândit să mă înscriu!

Motan

2009-10-05T19:53:00.003+03:00

Doctor fără voie

2009-10-03T12:09:00.007+03:00

Random (II)

2009-09-24T15:22:00.006+03:00

De ce să nu recunosc că mi-era dor de o galerie foto? Din păcate, de vreo câteva săptămâni nu am mai avut timp pentru fotografie, aşa că am hotărât să caut prin foldere imagini pe care nu le-am postat până acum. Destul de greu de găsit dar ... iată ce-am selectat:

Câteodată stau şi mă întreb cum ar arăta fotografiile astea (nu neapărat cele de mai sus) dacă aş şti să le editez în photoshop sau lightroom ... oricum, nu am timp să învăţ să lucrez, amân pentru vremuri mai liniştite ...
În altă ordine de idei, am încercat la şcoală următorul experiment:

N-a ieşit foarte bine din cauză că am folosit doar 0,03 g de iod în loc de 1 g, însă - incredibil! - s-a auzit o pocnitură ca la petardă! De apreciat, având în vedere cantitatea ~~aproape neglijabilă~~ foarte mică de substanţă folosită. Vreau să reiau experimentul ... sper să facă boom :d

Şi acum o melodie ceva mai happy:

Leona Lewis-Happy
Asculta mai multe audio Muzica

2009-09-22T21:31:00.000+03:00

Britney Spears- Everytime
Asculta mai multe audio Muzica

E vineri seară.

2009-09-18T20:32:00.005+03:00

S-a dus şi prima săptămână de şcoală şi pot spune că a fost destul de plină de evenimente. În prim-plan se află goana după manuale. Toată lumea încearcă să le procure într-un mod cât mai avantajos. Despre mine pot spune că până aseară am tot căutat/negociat şi în cele din urmă "m-am scos" binişor, urmează să intru în posesia cărţuliilor, că de vorbit am vorbit pentru ele. Apoi mai e nebunia cu facultatea, majoritatea profilor au început să ne întrebe care pe unde dăm. Şi partea neplăcută e legată de învăţatul de dimineaţă. Nu zic că nu e bine să fiu la 2 şi un sfert înapoi acasă, însă este incredibil cât de repede trece timpul şi nici nu simt când se face ora 10.
Şi acum momentele funny. Primul a fost marţi. Toată lumea era înnebunită să facă rost de orar. Şi eu m-am gândit să-i ajut. Am deshis caietul de fizică la ultima filă şi am compus orarul. Suna cam aşa:

Luni. Română, română, română, fizică, fizică, fizică.
Marţi. Info, info, info, info, info, info.
Miercuri. Info, mate, mate, mate, mate, mate.
Joi. Engleză, engleză, franceză, franceză, chimie, biologie.
Vineri. Sport, istorie, geografie, economie, religie.

Apoi am început să răspândesc orarul prin clasă. "Am orarul! Ia uite!". "Cum, de unde-l ai??". "Păi de la cancelarie.". "Serios? Ia." Prima reacţie era aceeaşi pentru toţi: "Ceeeeee?? Cum aşa? Sigur asta e? Doamneeee..." Bineînţeles că toţi s-au prins de glumă, însă eu m-am şi înecat de râs observând primele proteste. Apoi am avut franceză la B. Îmi arată o colegă orarul lor şi-i spun: "Aaa, stai să ţi-l arăt eu pe al nostru." "Păi îl ai? Wow. Dacă ar ştii Dany... aleargă după el prin cancelarie". "Eee, uite că eu îl am." Aceleaşi reacţii. Îl dă la o colegă, şi la încă mai mulţi. La fel. Seara i-am arătat orarul tatălui. "Chiar e pe bune?" Eu: "Cum să nu!"."N-are cum. Ăştia-s nebuni. Imposibil." Am bufnit în râs.
Astăzi am fost de serviciu pe şcoală. Una dintre doamnele profesoare nu a putut ajunge să predea la clasa a 5-a şi m-a rugat pe mine să stau cu ei 2 ore. Erau numai 12 în clasă şi unul din ei lipsea, deci a fost destul de în regulă. Am jucat cu ei portocalele, fazan şi alte de-astea. Erau foarte nostimi când începeau: "Doamna, doamnaaa!" la care eu: "Hei! Eu nu sunt doamna!" şi ei: "Aaa da. Andreea!". Nu trecea un minut şi iarăşi: "Doamnaaa!" :)) În prima oră am luat cu mine o carte de vreo 700 de pagini şi ei au rămas uimiţi. "Cum, atât de mult trebuie să citeşti???" "Staţi voi liniştiţi că mai aveţi până într-a 11-a". Ideea e că au fost drăguţe cele două ore.
Cu riscul de a omite unele detalii, trag de pe acum concluziile: prima săptămână a trecut repejor şi e limpede că a fost cea mai lejeră. Am multe de rezolvat în zilele ce urmează, dar până atunci nu pot să spun decât: noapte bună! E vineri seară => it's time for a break.

Back to school

2009-09-14T17:49:00.003+03:00

După back from paradise urmează back to school, adică întoarcerea la un alt fel de paradis. Bineînţeles că am fost la şcoală astăzi, s-a dat startul unui nou an (sperăm să fie cel puţin la fel de bun ca precedentul). Nu s-au schimbat prea multe pe niciun plan (n.b. cuvintele-cheie sunt "prea multe"), cea mai mare modificare este probabil faptul că, fiind în clasa a 11-a, învăţăm de dimineaţă. Bună pentru unii, nu prea fericită pentru alţii ... :)) Oricum, interesant orarul pe ziua de mâine. Începem cu două ore de fizică şi terminăm cu două de mate ... ;))

Back from paradise ...

2009-09-03T11:46:00.004+03:00

... sper. Ideea e că vacanţa se cam apropie de final, că eu am luat o pauză de vreo trei săptămâni (incluzând plecarea la mare şi în deltă) şi că acum, în ciuda faptului că mi-ar plăcea să prelungesc atmosfera din ultima perioadă, trebuie să mă uit un pic şi pe lista cu lucruri de rezolvat. E toamnă. Şi ... urmează un an foarte important.

Summer holiday

2009-08-26T16:24:00.009+03:00

M-am întors din vacanţă duminică seara. Am petrecut 3 zile la Constanţa (incluzând Ziua Marinei) şi o săptămână în deltă, la Sfântu Gheorghe (destinaţie favorită de vacanţă; acesta a fost al cincilea an în care am mers acolo). 10 zile de neuitat.
Să o iau pe rând.
În primele trei zile am străbătut kilometri buni pe jos în Constanţa. Am vizitat tot ce se putea vizita: portul, faleza, Muzeul Marinei române, moscheea, acvariul ... de asemenea, am avut posibilitatea de a participa la festivităţile organizate cu ocazia Zilei Marinei. Demonstraţiile navale au fost pe placul meu; se înţelege că am făcut foarte multe poze (în jur de 400). Mai mult, mi-am cumpărat o şapcă de marinar şi am purtat-o cu mândrie timp de câteva zile (acum e în cuier, aşteaptă să fie spălată :))). Partea neplăcută este că m-am ales cu circa 9 bătături, cele mai multe dintre ele în tălpi. Ce să-i faci dacă am ţinut morţiş să port sandalele (fudulia asta :))) ...
Săptămâna petrecută în deltă m-a făcut să uit complet de orice grijă. Mi-am închis telefonul, am dat ceasul deoparte, nu m-a interesat în ce dată eram. În plus, nu-mi venea să cred că am stat în Constanţa înainte de a ajunge la Sfântu Gheorghe: mi se părea că a trecut o veşnicie de atunci, chiar dacă era vorba despre doar câteva zile! (asta se numeşte "efect de deltă") Pe lista activităţilor se înscriu mersul la plajă, băile în mare şi în nisip (cele mai plăcute au fost cele în nisip ;))), pescuitul (hmm... am prins mai puţin peşti decât anul trecut), plimbările prin sat, plimbarea cu barca la Lacul Roşu... Nu am văzut foarte mulţi pelicani (e august şi au început să plece). Într-o seară am admirat un arici, iar într-alta am vizionat un spectacol live de folk-up comedy al lui Daniel Făt. Spectacolul a părut foarte captivant, însă partea proastă este că în următoarea seară, artistul a susţinut un al doilea spectacol cu acelaşi repertoriu şi nu a fost deloc plăcut să ascultăm aceleaşi melodii. Eu am răcit (nu mi-a trecut nici acum), de aceea nu am dormit vreo două nopţi, însă am reuşit să trec peste situaţie.
Concluzia?
Vreau înapoi în deltăăăă.........
Deja mi-e dor de zilele petrecute acolo. Nostalgia de după vacanţă e parcă mai mare ca niciodată.
Mi-a fost destul de greu să selectez din cele 1300 de poze de vacanţă şi nu sunt sigură dacă le-am postat pe cele mai reuşite. Oricum, ceea ce mă deranjează cel mai tare este că am fost oarecum forţată să redimensionez imaginile, deci scuze pentru calitatea ceva mai proastă. Voi posta mai multe pe webshots peste câteva zile, încă nu am dispoziţia necesară de a le gestiona acum.
I'll be back :)

Trandafiri

2009-08-10T11:50:00.007+03:00

Libelula & co

2009-08-02T17:05:00.010+03:00

Poze cu gâze şi buruieni.
Din nou.
Nu mă înjuraţi :)). Am cules mure azi, dar nu am uitat să-mi pun aparatul foto în geantă.

Iaca o recomandare (titlul poate părea mult prea copilăresc, însă filmul este foarte haios; bună dispoziţie garantată după vizionare!) :

Monsters vs Aliens

Random

2009-07-26T14:10:00.005+03:00

Foarte drăguţi compuşii ăştia, nu?

2009-07-23T22:59:00.003+03:00

Sursa:
http://pubs.acs.org/doi/abs/10.1021/jo0349227?journalCode=joceah

Sau asta:

Say "cheese"!

2009-07-18T23:44:00.015+03:00

P.S.
Azi mi-am bătut recordul! Am adunat 4 trifoiuri cu 4 foi!

Lipsă de inspiraţie

2009-07-14T00:52:00.003+03:00

Astăzi am observat, în timp ce-mi cercetam articolele mai vechi, că formulările gen "de când a devenit blogul album foto?" sunt din ce în ce mai dese în ultimele posturi (dacă pot fi numite aşa). Că tot a venit vorba de album, chiar vreau să-mi scot câteva fotografii pe imprimantă. Uşor de zis, muuuult până la a îndeplini ...
Nu (mi) s-a întâmplat nimic deosebit în ultima vreme. Probabil că şi acesta este un motiv pentru care am abandonat total orice activitate legată de scris. Mai bine nu caut scuze.
E aproape 1 şi nu mi-e somn.
Nici ieri nu mi-a fost. Aşa că am urmărit şi eu, în sfârşit, Twilight, filmul după care sunt înnebuniţi toţi. M-a lăsat rece. Chiar nu mă aşteptam să fie atât de sărac şi aproape plictisitor (pentru mine). Ce să mai, nu mi-a plăcut absolut deloc ... presupuneam că am să visez vampiri toată noaptea după vizionare ... da' de unde! am visat păuni coloraţi :)) frumos vis, n-am ce zice, însă la fel de neaşteptat ca dezamăgirea de după film. În fine, acum pot să afirm că prefer Harry Potter :)). Sincer. Probabil că ar trebui să citesc Twilight - cartea - pentru a-mi putea schimba părerea.

Foto

2009-07-13T23:29:00.009+03:00

If - Rudyard Kipling

2009-07-06T12:35:00.000+03:00

If you can keep your head when all about you
Are losing theirs and blaming it on you,
If you can trust yourself when all men doubt you
But make allowance for their doubting too,
If you can wait and not be tired by waiting,
Or being lied about, don’t deal in lies,
Or being hated, don’t give way to hating,
And yet don’t look too good, nor talk too wise:

If you can dream–and not make dreams your master,
If you can think–and not make thoughts your aim;
If you can meet with Triumph and Disaster
And treat those two impostors just the same;
If you can bear to hear the truth you’ve spoken
Twisted by knaves to make a trap for fools,
Or watch the things you gave your life to, broken,
And stoop and build ‘em up with worn-out tools:

If you can make one heap of all your winnings
And risk it all on one turn of pitch-and-toss,
And lose, and start again at your beginnings
And never breath a word about your loss;
If you can force your heart and nerve and sinew
To serve your turn long after they are gone,
And so hold on when there is nothing in you
Except the Will which says to them: “Hold on!”

If you can talk with crowds and keep your virtue,
Or walk with kings–nor lose the common touch,
If neither foes nor loving friends can hurt you;
If all men count with you, but none too much,
If you can fill the unforgiving minute
With sixty seconds’ worth of distance run,
Yours is the Earth and everything that’s in it,
And–which is more–you’ll be a Man, my son!

Poze. Din nou.

2009-06-27T21:12:00.008+03:00

Unele necesită mărire ... pentru detalii ...

Visând pe canapea

2009-06-17T17:38:00.005+03:00

Mi se mai întâmplase mie şi înainte să mă culc obosită şi să mă trezesc şi mai obosită, însă situaţia de azi le întrece pe toate! Am rupt o foaie din agendă şi am început numaidecât să transpun impresii de îndată ce m-am trezit, fără a evita incoerenţa de după somn. La urma-urmei, mă simţeam de-a dreptul ciudat! Iată ce am scris:

"Probabil cel mai straniu vis din viaţa mea. Nu neapărat prin conţinut, ci prin impactul pe care l-a avut asupra mea. A fost atât de ciudat, încât simt nevoia de a nu-l îngropa într-un sertăraş al raţiunii mele şi de a arunca apoi cheia.
Sunt confuză. Încă sunt pe jumătate adormită, simt o înţepătură în inimă şi abia reuşesc să-mi ţin capul drept.
Aveam de gând să-mi fac de lucru în balcon cu nişte cărţi, dar m-a tentat canapeaua din sufragerie. M-am aşezat şi am constatat că mă cuprinde somnul. Nu era tocmai cald în cameră, fereastra rămăsese deschisă, însă n-am vrut să mă ridic ca să caut o pătură. Trebuia să dorm. Am pus perna pe cap, m-am întors înspre canapea, minimalizându-mi spaţiul de mişcare, şi am adormit pe loc.
E foarte dificil să povestesc ce am visat. A fost mai degrabă un amalgam de emoţii, stări de spirit şi chiar temeri, amestecate şi aduse la o formă nouă şi complet diferită. Mi-e greu să explic. O oră şi jumătate - atât am stat întinsă pe canapeaua din sufragerie, însă la sfârşitul perioadei mă simţeam ca după 100 de ani de somn dureros al unei biete Frumoase Adormite ce aşteaptă în zadar după un Prinţ mort pe drum.
Voi încerca să redau ceva, cu riscul de a fi incoerentă. Până la urmă, toate visele sunt incoerente, nu?
Mă străduiesc să-mi menţin atenţia concentrată asupra acestei bucăţi de hârtie pentru a nu uita ce am de spus.
Singura figură familiară din visul meu a fost cea a mamei. În rest, tot timpul am fost înconjurată de feţe necunoscute, multe din ele ostile. Mama este plecată acum, însă la un moment dat am visat că mă trezeşte, că eu îmi dau seama că totul a fost un vis, că mă uit la ceas şi citesc 7:30 (chiar dacă acum e 5 şi un sfert), că lumina e aprinsă şi că am circa 30 de apeluri ratate pe mobil, absolut toate de la necunoscuţi (cu toate că numele respectivilor necunoscuţi erau toate recunoscute de telefon, prin urmare le aveam în agendă). Să mai adaug că ulterior am realizat că mobilul meu rămăsese, de fapt, în balcon? În continuare în visul meu, am observat că celularul mamei se afla pe aceeaşi canapea, după care a urmat un alt moment total lipsit de logică: aparatul a început să sune. A fost, de fapt, un bip de la o anume Aaaaallliinuttzzzzzaaaaaa, un nume scris cu multe litere dublate sau multiplicate. Apare apoi mama în peisaj, care scoate de sub perna mea un film lung (ca acela de la aparatele foto vechi) pe care se văd imagini complexe ce se constituie în povestea visului meu de până atunci. Se arată foarte nemulţumită în legătură cu subiectul "ia uite la ce-ţi stă ţie gândul" (chiar nu înţeleg de ce). Apoi am visat că adorm din nou.
Urmează frânturi de vise ce precedă sau succedă secvenţa de mai sus ...
La un moment dat merg prin fum, lângă mine e cineva, nu ştiu cine, nu ştiu dacă e bărbat sau femeie. Cu toate acestea, discut cu acel cineva despre tragicul situaţiei în care ne aflăm. Fumul e gros şi miroase ca cel de ţigară, iar noi vrem să fugim de el mutându-ne în alt oraş, deoarece îl considerăm periculos. Luminiţele caselor de pe un deal ceva mai îndepărtat abia se mai zăresc prin perdeaua cenuşie. Înaintăm şi ajungem la spital, necunoscutul/necunoscuta întreabă cât este ceasul, îi răspund: "fără 5" (nu ştiu cât), după care însoţitorul meu dispare. Pe urmă mă trezesc aşezată pe scările din faţa spitalului, alături de nişte "colegi" ,necunoscuţi şi ei, iar o profesoară de cultură civică (n-am habar de unde ştiam că predă cultură civică) ne anunţă că s-a încheiat sesiunea de examen DALF - iarăşi, fără logică!
Altă frântură: un fel de poveste de dragoste finalizată printr-o decepţie pe care nu mi-o amintesc prea bine. Cert e că eu sunt tot timpul în spatele eroilor (care, evident, sunt necunoscuţi!), eroii se ceartă, se împacă, dau o petrecere stilată cu iz de bal din secolul XIX, după care se despart. Eu mănânc o bucăţică de ecler, mi se face rău, cad şi începe un alt vis.
Cineva mă sună şi mă întreabă dacă pot să-i dau must de la bunici toamna, însă nu apuc să răspund, căci brusc mi se sparge carcasa de la telefon şi se desprind butonul de "ok" şi tasta cu numărul 2.
Alături de secvenţele menţionate au existat multe altele, unele poate chiar mai complexe, însă pe care nu mi le mai amintesc. Am visat că mă uitam în oglindă şi că aveam o înfăţişare de-a dreptul neglijentă ... şi dacă mă gândesc bine, chiar aşa şi este, acum, după somn!
În fine. Presupun că am fost mai obosită decât de obicei şi acesta este motivul pentru care mă simt altfel. O să-mi treacă cât de curând ..."

Sunt aproape convinsă că, peste câteva ore, întâmplarea asta cu somnul şi visul ameţitor o să mi se pară demnă de luat în râs ...

New photos

2009-06-16T22:41:00.005+03:00

Nota bene!
Aceste fotografii nu-mi aparţin, nu sunt realizate cu aparatul meu foto. Totuşi, trebuie să recunosc că mi-aş dori să reuşesc şi eu să-mi prelucrez imaginile în aşa fel încât să fie similare cu cele publicate mai jos ... :x

Şşşşşştttt!!!! să nu afle tati că l-am pus pe blog! =))

Welcome, holiday!

2009-06-11T18:26:00.005+03:00

Nu am mai postat nimic în ultimul timp ... pur şi simplu nu am dispoziţia de a compune articole şi, oricât de interesante/neprevăzute/plăcute ar fi momentele prin care trec, se pare că, deocamdată, nu mă preocupă prea tare înscrierea lor în acest jurnal virtual. Am rămas blocată la capitolul "fotografie" şi se pare că nu intenţionez să mă reprofilez prea curând. Totuşi, se cuvine să marchez un eveniment (pot spune) important pentru elevi: începutul mult-aşteptatei vacanţe. Mulţi vor spune: ÎN SFÂRŞIT!... Şi mă alătur lor. Cu toate că nu-mi surâde ideea de a suporta trei luni de zăpuşeală (pentru că se anunţă o vară mai mult decât fierbinte), mă bucur că pot afirma că acum sunt liberă. Am ce face în vacanţă ... De fapt, sunt atâtea de făcut ...
Bun. Deci mâine este premierea, iar apoi strigătul "Vacanţăăăăăă!!!!" va fi valabil în toată puterea cuvântului citat. Cum a fost acest an şcolar? Sincer, mi s-a părut că a trecut muuuult mai repede decât clasa a IX-a. Şi, dacă mă gândesc bine, a fost un an "mai bun" din toate punctele de vedere ( să nu uit! nu mi-am mai rupt niciun picior de data asta ...).
Pentru prima dată în viaţa mea, nu mă preocupă lectura acum, la început de vacanţă. De obicei devoram câte două romane pe săptămână la început de lună iunie, dar se pare că voi amâna pasiunea pentru un timp. Cum spuneam, am ce face ... de exemplu, acum o să încerc să înţeleg care-i problema cu cardul pe care tocmai l-am activat: nu mi-l acceptă ... ce are, frate? că am încercat de 6 ori să plătesc cu el pe internet şi uite că tot nu vrea ... ERROR. Pfff ...

Poza de lângă geamul nespălat

2009-06-10T13:58:00.000+03:00

I'm waisting my time, I've got nothing to do
I'm hanging around and I'm waiting for you
But nothing ever happens ...

10 things I hate about you

2009-06-08T23:51:00.005+03:00

Versurile care-mi plac atât de mult:

I hate the way you talk to me,
And the way you cut your hair.
I hate the way you drive my car,
I hate it when you stare.
I hate your big dumb combat boots
And the way you read my mind.
I hate you so much it makes me sick,
It even makes me rhyme.
I hate the way you're always right,
I hate it when you lie.
I hate it when you make me laugh,
Even worse when you make me cry.
I hate it when you're not around,
And the fact that you didn't call
But mostly I hate the way I don't hate you,
Not even close?
Not even a little bit?
Not even at all ...

Aţi mai folosit vreodată umbrela pe post de suport pentru cules soc? :))

2009-05-24T22:48:00.009+03:00

...

2009-05-21T22:10:00.009+03:00

Întrebare: de când s-a transformat blogul meu în galerie foto?
N-am mai scris un articol ca lumea de luni de zile...
Ce să-i faci ... rămâne pe altă dată!
[nu mă recunosc]

O nouă galerie foto

2009-05-12T22:23:00.011+03:00

Revista "... şi noi!" :)

2009-05-11T21:38:00.011+03:00

Păpădii ...

2009-04-20T17:51:00.012+03:00

Bun venit, primăvară! (tare frumoase plimbările pe deal ... mai ales când dai peste câmpuri cu păpădii!)

Hristos a înviat!

Ştiu că deja exagerez cu fotografiile ...

2009-04-12T15:02:00.006+03:00

Deh ... aşa se întâmplă când abuzezi de aparat! ... [şi astăzi am fost pe deal :x]

Ei bine ...

2009-04-11T17:50:00.006+03:00

... vorba Anei: "How old do you think I/we am/are?" ...

Parc :)

2009-04-07T20:13:00.008+03:00

Astăzi am avut parte de ceea ce se numeşte "o (bine-meritată?) pauză". Am petrecut câteva ore în oraş, uitând, pentru un timp, de grija şcolii sau a temelor.
Observaţie: blogul meu începe să semene cu un hai cinci de la un timp :)) am încărcat atât de multe poze ... ce să mai, îmi iubesc aparatul: descarc fotografii în fiecare seară!

Photo gallery: plimbare pe dealuri (II) :)

2009-04-05T21:28:00.007+03:00

Peste o săptămână probabil că totul va fi verde ... :x

Happy

2009-04-04T21:32:00.006+03:00

Aproape totul a fost împotriva mea în ultima săptămână, dar până la urmă am reuşit: m-am calificat la faza naţională a Simpozionului "Chimia - prieten sau duşman?". Mă bucur că m-am descurcat, în ciuda zecilor de inconvenienţe apărute: timp insuficient, schimbare de echipă, probleme pe ultima sută de metri, calculatoare stricate, aplicaţii care nu merg, poze alb-negru, oboseală ... Calculatorul meu a stat deschis ieri de la ora 9 fără un sfert dimineaţa până la 1 şi jumătate noaptea. Eu m-am culcat la 2 şi am fost în picioare pe la 6 şi ceva pentru a remedia problemele legate de prezentarea proiectului ... în fine. Mă bucur că am reuşit să fiu prima şi să trec peste toate piedicile.
După-amiază m-am plimbat ... pe dealuri. A fost cea de-a doua ieşire de acest gen din 2009 (sper să merg cât mai des pe deal, este superb!). Am mers prin pădure şi am admirat soarele în timp ce apunea.

...

2009-04-03T19:52:00.002+03:00

Ctrl M
Ctrl C
Ctrl V
Control toolbox
Hammer
Shockwave flash object
True
Ctrl C
Ctrl V
Enter
Ctrl C
Custom animation
Add effect
Entrance
Faded zoom
After previous
Delay 0,5 s
Speed 1 s (fast)
Add effect
Exit
Stretchy
On mouse click
Triggers
Ctrl C
Ctrl V
Add effect
Entrance
Faded zoom
After previous
Delay 0 s
Speed 1 s (fast)
Ctrl S
F5.

Nu întrebaţi.

Ce făceam eu astăzi înainte de ora de biologie ...

2009-04-01T23:16:00.004+03:00

... poze la penar. În loc să mă pregătesc pentru ascultare, mă distram aranjând pixuri, creioane, gume, carioci, stilouri, hârtioare, telefoane, elastice de păr ... dotat penarul meu, nu? Şi eram total lipsită de chef sau inspiraţie.
E 1 aprilie. N-am păcălit pe nimeni azi (ba da ... pe Mădălina, dar n-a fost o farsă memorabilă ... ceva neînsemnat). Şi nici n-am fost păcălită cu ceva. Mă mir. Ce plictiseală.
Dorm cu capul pe bancă sau birou. Sau cu ochii deschişi. Pierd timpul.
Mi-e somn. Mă duc în pat.
BRB.

Chimexpert 2009 :)

2009-03-30T20:01:00.004+03:00

De această dată a fost foarte bine pentru mine la etapa internaţională (pentru că a devenit concurs internaţional) a concursului "Chimexpert": m-am întors de la Satu-Mare cu premiul I şi excelenţa I (cu alte cuvinte am fost prima pe ţară - nu au existat concurenţi de pe alte meleaguri la clasa a X-a). Sinceră să fiu, mi se părea un vis să reuşesc asta, pentru că nu mi-am gestionat prea bine perioada de pregătire de dinainte de concurs. M-a ajutat enorm doamna profesoară, fără de care cu siguranţă că nu m-aş mai fi aflat în fruntea clasamentului (mii de mulţumiri!). Pot spune că am avut parte de o experienţă foarte plăcută (îmi părea rău când a venit momentul să plec din Satu-Mare), nu numai prin prisma rezultatului obţinut, cât şi prin modul de desfăşurare a activităţilor din cele trei zile şi jumătate (cât am lipsit de acasă). Ne-a însoţit doamna profesoară (uraaaa!!!), am reîntâlnit-o pe Diana, ne-am distrat pe cinste cu Tibi (vai, cât am râs! :) şi partea cea mai interesantă a fost când s-au afişat rezultatele şi am aflat că luaserăm şi eu şi Tibi primii, fiecare la clasa lui - ţopăiam pe acolo de fericire) , am străbătut oraşul zilnic (ce mai că am învăţat mai toate străzile), am făcut karaoke pe o bancă lângă Someş (:))), n-am dormit aproape deloc (da' asta nu-i bine, sunt foarte somnoroasă acum) ... sper ca experienţele de genul acesta să se ţină în lanţ! :)

1 martie

2009-03-01T22:07:00.003+02:00

Deşi echinocţiul de primăvară nu a sosit încă, e limpede că nu vom mai îndura pentru mult timp frigul iernii. Ziua de astăzi, cel puţin, a fost de-a dreptul încântătoare. Am avut surpriza de a descoperi, pe lacul de lângă Malul Alb, un cârd de lebede (din păcate nu am reuşit să fac prea multe fotografii pentru că ... m-a lăsat bateria!), vremea s-a încălzit ... am găsit o gărgăriţă pe perdeaua din dormitor ...

CD-ul avea coperta verde

2009-02-28T23:59:00.002+02:00

M-am întâlnit, acum trei zile
cu tine.
erai acolo, la raionul cu muzică rock din Media Galaxy
te uitai cu interes la un CD cu copertă verde
habar n-am ce formaţie era
şi, sincer
Nici nu-mi pasă!
m-am prefăcut că nu te văd. şi ştii de ce? hai, că-i limpede de ce... nu mi-ai spus tu
acum cinci zile
sau şase, nu-mi amintesc prea bine [of! probleme cu memoria... e clar că-mi trebuie lecitină]
aşa, să revenim ... acum cinci zile
că vrei să te desparţi de mine?
Şi, cum spuneam. Am trecut mai departe, la un alt raion, am pus în coş un film ... nu contează ce film era. şi apoi ... păi ce puteam să fac? m-am dus la casă şi am constatat că n-am destui bani. vânzătoarea se uita cam aşa la mine, iar eu i-am spus că nu-l pot cumpăra
între timp
tu rămăseseşi acolo, la raionul cu muzica aceea care ştii că nu-mi place şi pe care tu o numeşti rock sau punk sau cum i-o zice
fără să mă vezi
[ah! cât de bine-mi părea!]
eu totuşi te priveam cu colţul ochiului meu verde
dar nu am insistat. mă grăbeam
nu voiam ca şi tu să mă vezi cu ochiul tău verde
am ales în grabă un alt film [carcasa avea copertă verde! ce ironie]
ceva mai ieftin, bineînţeles. ah! de ce n-am luat mai mulţi bani la mine?
şi am ieşit în grabă, fără ca tu să mă vezi.
Acum e sâmbătă
e ora doişpe fără şase minute şi eu sunt singură acasă
mă uit la filmul pe care l-am luat
acum trei zile
din
Media Galaxy
mă plictisesc de moarte
nu-mi place filmul! am mintea plină de ceva verde-amărui
îmi zboară gândul în altă parte. nu la tine, stai liniştit, Doamne feri! te-am uitat de mult
mă cuprinde un dor dureros şi verde
de ceva, dar nu-mi dau seama de ce
mă simt ciudat ... aş vrea să sune telefonul
dar e deja ora doişpe fără trei ... cine să sune la ora asta? mă plictisesc de moarte
îmi iau din frigider un suc de mere verzi
bleah ... are un gust oribil, dar mai contează?
n-am nimic mai bun de făcut decât să mă culc. da, să mă culc. în vis, toate vor fi cum vreau eu, fără filme aiurea, CD-uri cu coperte verzi şi fără tine-n mintea mea ... dar stai aşa că parcă am stabilit că te-am uitat de mult, nu?
„i’m sitting here, in the boring room … “
e doişpe fix
şi somnul nu mai vine
ies la plimbare
BRB.

Musical!

2009-02-26T22:30:00.003+02:00

Acum câteva zile am urmărit la televizor gala de decernare a premiilor Oscar din acest an, în cadrul căreia am rămas plăcut impresionată de un moment de musical:

Leapşa

2009-02-21T21:03:00.010+02:00

Hopa ... se pare că am primit şi eu leapşa de la Iohana ... Mulţumesc pentru provocare!

Povestea începe cam aşa: sunteţi pe balcon şi ninge cu fulgi mari şi foarte deşi; totul dispare sub perdeaua de fulgi ce se rotesc nebuni ... ritmul lor hipnotic vă induce o stare letargică şi mii de gânduri vă invadează mintea.

Care sunt primele 5 gânduri ce vă vin în minte acum?

1. De ar fi nins aşa şi când a fost Crăciunul ...
2. O, nu!... O să fie gheaţă pe jos mâine! Sper să nu alunec ...
3. Ar fi frumos să mă plimb puţin înainte de a mă întoarce la teme ...
4. Ce aer curat ... mă simt atât de liniştită ...
5. Ce-ar fi să fac nişte poze? E atâta zăpadă în jur! ...

O provoc mai departe la leapşă pe Lavinia.

Vai, cât îmi place să mă joc cu noul aparat foto ...

Şcoală... :)

2009-02-18T21:31:00.003+02:00

And all that I can see... is just a yellow lemon tree...

2009-02-15T13:53:00.004+02:00

E clar: mulţi or să sufere din cauza melodiei... Ana tocmai m-a asigurat că o să molipsesc toată Vâlcea (să sperăm că n-o să am succesul ăsta monstruos :))). Deh... aşa cum eu o ascult de două săptămâni de (cel puţin) 10 ori pe zi, aşa veţi face şi voi în curând dacă veţi avea ghinionul de a intra pe blogul meu şi de a da "play" din inconştienţă...
Lăsând gluma la o parte, trebuie să recunosc că săptămâna care a trecut a fost departe de a fi pe placul meu. Trei elemente au "salvat-o" (adică au făcut-o să nu pară mult prea plictisitoare): vizita Anei de vineri (mulţumesc pentru tratat!), calificarea la faza naţională (mă rog, internaţională, dar aproape toţi participanţii sunt români) a concursului "Chimexpert" de ieri (am fost la Curtea de Argeş pentru zonală şi urmează să plec la Satu-Mare pentru etapa finală) şi... statul pe mess :)) (o oră în fiecare seară online, adică nu pe invizible, părea mult prea mult pentru mine, dar iată că nu e... bine... am încheiat perioada de timp pierdut la calculator... de mâine... la treabă!).
Aş vrea să fie primăvară, să mă plimb pe dealuri, să culeg tămâioare... sau vară, ca să pot să merg în Deltă... Dar nu-mi plâng de milă. Ce naiba, că am atâtea de făcut...

ONCh 2009

2009-02-09T21:37:00.008+02:00

Aşa cum era de aşteptat, blogul meu a şomat în luna ianuarie. Întotdeauna sunt foarte ocupată la începutul anului. Deja m-am obişnuit cu absenţele prelungite de pe blog, care probabil că vor exista şi în perioada care urmează.
Mi-am petrecut vacanţa intersemestrială la Arad, unde a avut loc cea de-a 43-a ediţie a Olimpiadei Naţionale de chimie. M-am întors în oraş sâmbătă pe la ora 11 noaptea cu o menţiune specială (acelaşi rezultat ca anul trecut), câteva urme de regret pentru că s-a încheiat olimpiada din acest an, amintiri cel puţin plăcute, o doză de oboseală care va dispărea în curând (sunt convinsă) şi un car de speranţe pentru competiţiile de chimie ce urmează, la care se adaugă avântul pe care l-am căpătat datorită participării la proba de baraj a olimpiadei. În ceea ce priveşte barajul, trebuie să recunosc că am rămas surprinsă de tipurile de subiecte abordate, care nu au fost imposibile prin dificultatea lor (aş fi putut să ajung departe dacă aş fi învăţat pentru lot mai mult, dar n-a fost să fie - oricum, sunt foarte mulţumită de punctajul pe care l-am obţinut la această probă, având în vedere faptul că nu m-am pregătit deloc înainte şi m-am dus la concurs convinsă că nu voi face nimic). Aş vrea să-i mulţumesc doamnei profesoare de chimie, care m-a "suportat" atâta timp în perioada pregătirilor pentru olimpiadă şi mi-a explicat fiecare neclaritate. Şi vreau să-i mulţumesc Andreei B. (care nu apare în fotografia ataşată, la ea era aparatul de fotografiat), pentru că mi-a reamintit câteva elemente importante de chimie-fizică înainte de baraj (care au contribuit cu destul de multe puncte la rezultatul final). Voi încerca să mă descurc mai bine cu următoarea ocazie la baraj (oricum, ştiu la ce să mă aştept în legătură cu subiectele).
Lotul judeţului Vâlcea a avut doar şase reprezentanţi în acest an la ONC, ceea ce este foarte puţin (de obicei eram câte 10 elevi în lot, 2 pe clasă). Totuşi, fiecare dintre noi s-a întors cu câte o distincţie, de aceea este de aşteptat să avem mai multe locuri pentru anul ce urmează. Îi felicit pe toţi vâlcenii din lot pentru performanţele obţinute!
Sâmbătă am din nou un concurs de chimie, de aceea presimt că nu voi reveni prea curând pe blog.

P.S. Probabil că voi posta şi alte fotografii după ce le voi primi de la colegii care au avut aparate de fotografiat la Arad.
P.P.S. Am ascultat şi am fredonat această melodie încontinuu la Arad:

Fools Garden-lemon tree
Asculta mai multe audio Muzica »

Un An nou fericit!

2008-12-31T19:00:00.001+02:00

La mulţi ani!

Nu am avut răbdare şi am împodobit bradul de ieri...

2008-12-21T17:56:00.005+02:00

P. S. Calitatea sunetului filmuleţului este slabă, deoarece am fost nevoită să îl micşorez pentru a-l putea încărca pe blog.

De asemenea, mai am de lucrat la tempo.

Sărbători fericite tuturor!

2008-12-18T20:09:00.002+02:00

Acum se poate spune că a venit vacanţa. Ne putem bucura în voie de aerul de sărbătoare (pe care eu abia acum am început să-l simt; din păcate, în loc să ningă, afară plouă). Sunt nerăbdătoare să împodobesc bradul, dar mai am de aşteptat câteva zile ...

(Vreau să) dorm ...

2008-12-16T20:11:00.002+02:00

Nu-i corect! Blogul meu aproape că şomează de câteva luni (a intrat, oricum, în vacanţă cu mult înaintea mea), şi eu nici măcar nu îndrăznesc să mă gândesc la timp liber (vacanţa oricum o s-o petrec mai mult învâţând). Bleah ... ce perioadă ... dacă n-aş avea "We wish you a Merry Christmas" setată ca ton de apel la telefonul mobil şi n-am cânta, din când în când, colinde la şcoală cred c-aş fi în stare să afirm că suntem în octombrie, sau cam aşa ceva ... Teze, lucrări (neanunţate şi foarte grele, colegii ştiu la ce mă refer), cărţi, cărţi şi iar cărţi (nu de literatură, ar fi prea bine) ... Nu-mi vine să mai fac decât, eventual, probleme de chimie. Şi să citesc. Ce vreau eu, nu ce trebuie. De citit nu-mi permit, dar pot să mă abţin până prin martie. Ba nu, o să citesc "Tess D'Uberville" de Hardy în vacanţă, văd eu cum (ce spun aici? parcă văd cum o să treacă timpul pe lângă mine ... că am destule altele de făcut). În fine ... încă rezist. Mă simt bine ... mai am o teză şi scap ... de şcoală.

P.S. În ultimele luni m-am uitat la televizor o dată pe săptămână ... sâmbătă seara, la Megastar. Şi mă bucur că au câştigat "Buzz", chiar mi-au plăcut în finală.

P.P.S. Ştirile mi le povesteşte mami. Dar n-o prea ascult ...

Sweet 16

2008-11-30T21:20:00.001+02:00

M-am născut pe 30 noiembrie, de Sfântul Andrei, aşadar astăzi sărbătoresc atât ziua de naştere, cât şi onomastica. Am împlinit 16 ani la 9 şi 20 şi vreau să spun că până la această oră am refuzat categoric să afirm că am 16 (susţinând cu convingere că "am 15 ani"). Evident, mă simt de parcă aş fi mult mai "tânără" decât spun cei 16 ani, dar sunt convinsă că mă voi obişnui în curând cu ideea că am îmbătrânit :)).

Comptine d'un autre été: l'aprés midi

2008-11-05T22:45:00.004+02:00

Această melodie, semnată Yann Tiersen, m-a fermecat de îndată ce am auzit-o pentru prima dată (pe mp3 player-ul Mădălinei, să nu uit acest amănunt :) ). În ultima săptămână am ascultat-o de zeci de ori. Încerc să învăţ să o cânt la pian, dar nu reuşesc să găsesc o partitură, aşadar nu am decât să mă mulţumesc cu tutorialele de pe internet.

Aş vrea ...

2008-11-02T16:50:00.005+02:00

... să am o pisică.
... să nu mă mai doară genunchiul.
... să pot să joc tenis.
... să merg la patinoar.
... să pescuiesc.
... să am timp să citesc.
... să ajung la anticariat în Bucureşti.
... să dorm.
... să-mi stea părul.
... să găsesc partitura completă de la "Comptine d'un autre été: l'aprés midi".
... să vizionez "Pe aripile vântului", pentru că am citit cartea în vacanţă.
... să cânt într-un musical.
... să urmăresc un spectacol de musical (nu la televizor...).
... să-mi petrec o vacanţă în Hawaii.
... să mă plimb cu o corabie.
... să scriu scrisori.
... să merg la un bal mascat.

... etc. , etc. , etc. ...

"Într-un colţ de cafenea" ...

2008-10-30T22:34:00.005+02:00

Ediţia de colecţie a Jurnalului Naţional a avut ca subiect, în această săptămână, muzica Marinei Voica. Trebuie să recunosc că acest nume nu-mi era tocmai familiar înainte (spre ruşinea mea), însă m-am simţit vrăjită de vocea ei de îndată ce am auzit un fragment din melodia "La un colţ de cafenea" într-o reclamă de la televizor. Am cumpărat, evident, CD-ul, şi am fost surprinsă de asemănarea dintre stilul Marinei Voica şi cel al Margaretei Pâslaru (una dintre interpretele mele preferate). Marina Voica s-a născut în Rusia, aşadar accentul ei este foarte special, fermecător.

Marina Voica şi Margareta Pâslaru

La capătul acestei săptămâni aproape infernale...

2008-10-17T19:47:00.022+03:00

... ne dorim cu toţii să ne relaxăm cu puţină ... MATEMATICĂ, evident!

--------------------------------------------------------------------------------------------

Oricare inginer înţelege notaţia matematică conform căreia suma a două numere reale, spre exemplu

1 + 1 = 2

poate fi scrisă într-o manieră foarte simplă. Fără îndoială, putem spune că este o lipsă totală de stil.

Din primii ani de matematică ştim că

şi de asemenea că

În plus, e limpede că

Pentru asta, expresia

1 + 1 = 2

Poate fi rescrisă într-o formă mai elegantă:

care, aşa cum uşor se poate observa, este mult mai ştiinţifică.

Este ştiut că:

şi că:

de unde rezultă

care poate fi scrisă în următoarea formă, mai clară şi mai transparentă:

Ţinând cont că

şi că matricea inversă a matricii transpuse este aceeaşi cu matricea transpusă a matricii inverse (conform ipotezei spaţiului unidimensional), obţinem următoarea simplificare (datorită notării vectoriale) :

Dacă unificăm expresiile simplificate:

şi

se obţine:

Aplicând simplificările descrise anterior, rezultă că din ecuaţia:

obţinem în final o formă foarte elegantă, succintă şi de înţeles pentru toţi:

(care, trebuie să admitem, este mult mai profesională decât vulgara şi ţărăneasca expresie a ecuaţiei originale:

1 + 1 = 2 .

Trei iezi, cucuieţi...

2008-10-10T22:41:00.000+03:00

Ora de limba şi literatura română de ieri a fost ceva mai specială, deoarece în cadrul ei am participat la prezentarea unei teme neobişnuite, constând în dramatizarea unor bine-cunoscute poveşti de Ion Creangă ("Capra cu trei iezi" pentru fete şi "Punguţa cu doi bani" în cazul băieţilor).

Eu şi colegele mele am ales să adaptăm o mare parte din "Capra cu trei iezi", transformând-o într-un filmuleţ la care am lucrat în cursul zilei de sâmbătă (eu am fost cameraman). Chiar dacă nu ne-am pus de acord încă de la început, am reuşit să ne înţelegem şi să lucrăm ca o echipă pentru îndeplinirea scopului nostru. Desigur, au existat câteva persoane care nu au putut fi prezente la filmări din diferite motive, dar am compensat acest mic inconvenient hotărând să le lăsăm pe acestea din urmă să joace sau să contribuie la desfăşurarea unei mici scenete (constituită din secvenţele de poveste pe care nu le-am inclus în film) în faţa clasei. Această situaţie a fost în avantajul tuturor, deoarece am reuşit să acoperim întreaga acţiune a poveştii lui Creangă, fără a se întâmpla ca vreuna dintre noi să nu se implice în acest proiect.

Băieţii au transformat "Punguţa cu doi bani" într-o scenetă şi au devenit, pentru câteva minute, adevăraţi actori. Au jucat în faţa clasei, unii dintre ei îmbrăcaţi în haine neobişnuite, şi au impresionat prin uniunea de care au dat dovadă. Echipa lor a fost bine-coordonată.

Experienţa a fost foarte plăcută şi mai ales distractivă. Acesta este motivul pentru care privim cu veselie spre următoarea temă de acest gen: realizarea unui film pe baza "Poveştii unui om leneş" de Ion Creangă.